Evenimentele din seara zilei de 20 iunie 2012 (tentativa de sinucidere a condamnatului Adrian Năstase, ducerea sa la Spitalul Floreasca şi nu la Spitalul Penitenciar Rahova, internarea sa între 20 şi 26 iunie, timp în care conducerea Unităţii Medicale n-a binevoit să dea publicităţii nici un Comunicat Oficial) pot fi văzute din două unghiuri de vedere: Sursa: EVZ

1) Din cel al telespectatorului de telenovelă.

2) Din cel al Justiţiei.

Telespectatorul de telenovelă a admis, lăcrimînd, atît de la suflet, cît şi de la bere, că un fost premier care a încercat să se sinucidă nu poate fi dus la Spitalul penitenciar Rahova decît de nişte barbari.

Justiţia, pentru care nu există decît fapte reci, golite de emoţie (nu zicea Stendhal că vrea să imite în romanele sale stilul Codului Penal?!), a suspectat în toate evenimentele succedate o posibilă încălcare a Legii.

Unde pîlpîie o suspiciune, procurorii sunt obligaţi s-o verifice.

Plecînd şi de la cîteva bizarerii (absenţa Comunicatelor Oficiale din partea Spitalului de Urgenţă, declaraţiile contradictorii ale medicilor care l-au operat pe Adrian Năstase), procurorii DNA au socotit că a fost vorba de o încercare a lui Năstase de a se sustrage detenţiei, apelînd la medicii de la Floreasca, după tentativa de sinucidere, lesne de identificat ca o tentativă de automutilare.

Drept urmare, sunt convocate la DNA, în 26 iunie 2012, mai multe persoane (între care şi medicul Şerban Brădişteanu) sub acuzaţia de favorizare a infractorului.

Pe 13 iulie 2012, Institutul de Medicină Legală transmite procurorilor un Raport de expertiză medico-legală care arată că, după tentativa eșuată de sinucidere, avînd în vedere superficialitatea rănilor, Adrian Năstase putea fi tratat în sistemul penitenciar.

Suspiciunea procurorilor pare să se confirme.

Miercuri, 18 iulie 2012, e chemat la DNA şi acuz