- Cultural - nr. 140 / 20 Iulie, 2012 Dicton, dictoane, s.n. Expresie, sentinta (formulata de o personalitate celebra) devenita proverb. Din fr. dicton. Intrucat e greu de diferentiat, in scris, calitatea vocalelor din limba latina (vocale lungi sau scurte), uneori cantitatea vocalelor serveste la intelegerea sensului cuvintelor – voi oferi cititorilor acestei rubrici exemple in traducere, in limba romana. Ca maxime (dictoane) formulate in secolele I si al II-lea d. Hr., ele ne socheaza prin adevarul si oportunitatea lor. Consulatul, ca forma cea mai inalta a magistraturii romane, recomanda celor doi consuli "sa vegheze ca republica (statul) sa nu sufere”. Seneca (numit filozoful), in "Scrisori catre Lucilius”, referindu-se la scopul instruirii, mentiona: "Nu pentru scoala, ci pentru viata invatam (ne pregatim)”. Juvenalis, poet latin (60-140 d. Hr.) a sustinut maxima: "Minte sanatoasa in corp sanatos”, iar poetul latin de origine africana Publius Terentius Afer (190-159 i.Hr.) era adeptul unei solidaritati umane: "Sunt om, nimic din ce este omenesc nu socotesc strain de mine”. Sentinta, sentinte, s.f. 1. Hotarare, decizie a unui tribunal, pronuntata in prima instanta […] 2. Maxima, aforism, adagiu […] – Din fr. sentence, lat. sententia. Prin nuvelele sale, Ioan Slavici (1848-1925), adept al unui "realism poporal”, ilustreaza ca orice incalcare a bunului simt, a moralitatii unei vieti cumpatate, duce la pierzanie. Cuvintele personajelor au caracter de sentinta, adeseori. Tot cu un vadit caracter educativ, moralizator si implicit sententios e folosita maxima: "Fericirea tarii de la noi s-asteapta”, de catre ministrul instructiunii publice sub domnia lui Cuza, traducatorul lui Herodot ("Istoriile”) si al lui Victor Hugo ("Mizerabilii”), Dimitrie Bolintineanu (autor a 20 de volume de versuri). CORNELIA TOSA - Cultural - nr. 140 / 20 Iulie, 2012 Dicton, dictoan