Copiii subdezvoltaţi sexual

Nu este o boală, dar poate deveni o suferinţă psihică pentru toată viaţa. Vizibil la naştere şi, de câţiva ani, prin mijloace imagistice, chiar şi înaintea naşterii, penisul mai scurt al pruncilor de sex masculin atinge o frec­ven­ţă apreciată între 0,6-1% din băieţii nou-născuţi. Faţă de lungimea normală, cuprinsă între 2,3-3,5 cm, mi­cropenisul măsoară doar 1,9 cm. O situaţie ce nu tre­buie confundată cu împreju­rarea când un bebeluş mai dolofan poate avea penisul uşor ascuns într-un plus de grăsime, sau când el este om­­­­bilicat, tras înăuntru, cazul frecvent al născuţilor ma­crosomi, ce pot atinge şi 10 kg la naştere. Deşi ma­jo­­ri­tatea părinţilor nu consideră lu­crul acesta o ano­ma­lie, apreciind că organul sexual al copilului va creşte cu vre­mea, faptul nu trebuie neglijat. Este vorba nu nu­mai de organul care conţine uretra, dar care va asi­gura mai apoi o bună funcţionare a unei vieţi sexuale împli­nite, una din condiţiile fundamentale ale vieţii de cuplu.

Cauze posibile ale anomaliilor genitale masculine

(penis, testicule, vase deferente, pseudohermafroditism şi altele)

Aproape în orice anomalie genitală pot inter­veni factori prezenţi înaintea concepţiei sau în timpul gesta­ţiei (boli cronice, infecţii virale, insuficienţă re­na­lă cronică, anorexie mentală, deficit de zinc, dis­funcţie hipotalamică, hipofizară, sechele du­pă oreion, chist şi insuficienţă ovariană, sin­droa­me prin iradiere, efortul excesiv, con­sum chiar şi moderat de alcool, tutun sau inter­venţia unei stări stresante în timpul sar­cinii). Toate aceste împrejurări pot influenţa ne­gativ ac­ti­vitatea cro­mozomilor sexuali (XX la cele mai multe femei, XY la majoritatea bărbaţi­lor), astfel că hormonii sexuali devin răspunzători pen­tru lipsa de dezvoltare a organelor sexuale ale viito­rilor prunci, în acest caz, un pe