Boicotarea referendumului nu ar face decât să valideze ipocrizia USL şi să adâncească şi mai mult confuzia morală a societăţii româneşti. Chiar şi cu prelungirea orarului de vot până în miez de noapte, chiar şi cu înmulţirea secţiilor de vot în Constanţa lui Mazăre, cei care cred că democraţia trebuie apărată sunt obligaţi să meargă la vot. Pentru că miza referendumului nu este persoana lui Traian Băsescu, ci supravieţuirea statului de drept.

La referendumul de suspendare a preşedintelui din 2007 au participat puţin peste opt milioane de oameni, adică mai puţin de jumătate plus unu din numărul total de alegători. 74,5% au votat împotriva demiterii preşedintelui. Adversarii demiterii au calificat acest rezultat drept o victorie clară şi covârşitoare pentru Traian Băsescu şi pentru statul de drept. În schimb, susţinătorii demiterii - actuala USL plus UDMR şi România Mare - au calificat rezultatul drept o înfrângere ruşinoasă pentru Traian Băsescu, sub motiv că acesta nu ar fi reuşit să mobilizeze în favoarea sa decât o minoritate de aproximativ 30% din populaţia ţării. Absenteismul a fost interpretat în chip absurd drept un vot împotriva lui Traian Băsescu, ceea ce reprezenta o violare a logicii elementare şi a bunului simţ. În felul acesta ei au continuat să susţină în mod manipulator că referendumul ar fi confirmat ilegitimitate lui Băsescu. Or, cum acest sofism rudimentar a fost absurd, lipsit de bun simţ şi manipulator atunci, exact la fel ar fi şi acum dacă adversarii demiterii s-ar folosi de prezenţa la urne pentru a proclama caracterul ilegitim al rezultatului referendumului. Tot atunci, cei 322 s-au bătut pentru validarea referendumului cu majoritatea numărului de participanţi la vot chiar dacă asta însemna schimbarea regulilor în timpul jocului. Prin urmare, singura atitudine raţională şi corectă din punct de vedere moral este ca toţi cei care