Ce au în comun Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceuşescu, Ion Diaconescu şi Adrian Năstase? Nu, nu e vorba doar despre faptul că au respectivii au fost la un moment dat cei mai importanţi oameni politici din ţara românească. Mai există încă un element important, poate prea puţin luat în seamă: puşcăria.
Da, România e singura ţară din Europa unde, de mai bine de jumătate de veac, funcţii dintre cele mai înalte în stat au fost ocupate de personaje având un episod carceral în biografie. Evident, motivele pentru care aceşti lideri politici români au ajuns la închisoare sunt cât se poate de diverse şi decurg, în ultimă instanţă, din inevitabilele răsturnări provocate şi-n ţara aflată în ”calea tuturor răotăţilor” de devastatoarele cutremure politice care, în ultima sută de ani, au zdrucinat temeliile de veacuri ale civilizaţiei europene.
A fost, într-adevăr, o vreme în ”secolul extremelor” când închisoarea tindea să devină un episod inevitabil în biografiile conducătorilor de state, de partide şi de popoare din ”Europa de la Est de Elba”. Din fericire pentru lume, acea perioadă istorică pare-se a se fi încheiat definitiv. Dincolo de accidentele de parcurs care mai pot apărea datorită perenei slăbiciuni şi coruptibilităţii firii omeneşti, sistemele socio-economice şi instituţiile juridico-politice din mai toată Europa funcţionează suficient de bine pentru a exclude în principiu închisoarea din rândul experienţelor uzuale într-o carieră politică normală.
Din nefericire pentru România, la noi vremea politicii sub zodia puşcăriei nu pare a fi trecut. Ba mai mult, după evenimentele din vara anului 2012 şi după ce s-ar mai putea să se întâmple atâta vreme cât alianţa USL rămâne la putere, sfârşitul acestei perioade istorice are toate şansele se decurgă într-un mod mult mai dramatic decât în oricare din ţările din jur. Că această epocă se va închei
