1. … Plagiind plagiatul, iată porțile normalității!
”Intr-o tara in care evidentele logice nu mai impresioneaza pe nimeni, absurdul poate servi pe post de logica. Spre deosebire de logica, absurdul macar iti scoate ochii si te plezneste peste nas.”
(Alin Fumurescu)
Consiliul Național de Etică (sic!) a decis că ”nu se poate aprecia ca doctorandul Victor Ponta si-ar fi insusit paternitatea unor idei, concepte, modele care nu ii apartineau si le-ar fi prezentat drept contributii personale sau originale”. Pentru cine nu știe, teza de doctorat a dlui Ponta e făcută în bună parte cu Copy/Paste. Deși a copiat cel puțin 85 de pagini fără să indice în vreun fel că aparțin altcuiva, dl Ponta a reușit cumva să evite însușirea unor idei, concepte și modele din lucrarea originală. Aici absurdul e atât bine instalat încât nu mai am unde să-l reduc. Îmi amintește de un gag de desene animate în care Daffy Duck se ascunde într-un suport de umbrele, urmăritoarea pune carabina peste și trage, după care rățoiul iese vesel și zice ”m-ai ratat!”. Singura diferență e că acolo se trag doar 4 focuri; abilitatea de a rata o singură idee, concept sau model vreme de 85 de pagini depășește orice prag de absurd de la ”Looney Toons”.
Mai afirmă consilierii ”procedurile in urma carora domnul Victor Ponta a obtinut titlul de doctor in stiinte juridice au fost in acord cu legislatia in vigoare in anul 2003 si nu se poate sustine calificarea drept plagiat”. Sau, în cuvintele avocatului Mateuț, coleg cu dl Ponta în cazul ”Tender”, prezent în echipa de avocați ai conducătorului aceluiași doctorat, dl Năstase, și expert al Consiliului, ”la data elaborarării tezei de doctorat nu era în vigoare legea care a definit pentru prima dată plagiatul” – iar legea nu se aplică retroactiv. Haide să spunem ceva despre asta. Argumentul legal este în sine invalid, căci legea însăși se bazează în ap
