Toți aceia care vor să reacționeze la asaltul dat de USL în ultima vreme își pun obsesiv întrebarea: să meargă sau nu la referendum? În cele ce urmează am să încerc o analiză a variantelor, ținând însă cont nu numai de efectele imediate ale opțiunii, ci și de perspectivele mai îndepărtate care se deschid.
Argumentul formal
Un argument în favoarea neparticipării la referendum sună cam așa: prezența la vot ar însemna validarea acelui șir de ilegalități care au condus la suspendarea președintelui Băsescu. Ideea care stă în spatele lui e valabilă (sigur că s-au comis ilegalități), dar problema cu acest argument este că reprezintă doar o explicație pe care ți-o dai ție însuți, o justificare ce rămâne strict în plan personal: pentru ceilalți, absența ta de la vot nu poartă în nici un fel amprenta intențiilor tale, ea rămâne total inexpresivă. Dacă X% din electorat se prezintă la vot, nu se poate spune absolut nimic despre intențiile celorlalți (100 – X)%. Dacă nu te-ai prezentat, se poate presupune că erai în vacanță, ți-ai scrântit piciorul, erai obosit, plictisit, nu te interesa chestiunea referendumului – iar nu neapărat că ai protestat împotriva unor proceduri ilegale. În fond, dacă X% au votat într-un fel, se presupune de regulă că și ceilalți (100 – X)% ar fi votat la fel. Apoi, procedurile ilegale sunt amendate nu numai prin absența de la vot, dar și printr-un vot negativ dat propunerii de demitere.
La urma urmei, acest argument pe care l-am numit formal nu e decât un alibi față de tine însuți pentru neparticiparea la referendum și n-are nici o valoare practică. Pentru a susține absența sau prezența la vot trebuie analizate doar argumentele de ordin practic.
Două observații
Înainte de a vorbi despre diferitele variante de rezultat ale referendumului, am să fac două observații care țin de o perspectivă ceva mai largă:
(A) Cred că mi