În februarie s-a împlinit un an de când Alexander McQueen s-a sinucis.
Sunt dispariţii care te fac pe tine cel ce locuieşti pe pământ în aceşti ani să simţi că e o pierdere îngrozitoare deşi nu l-ai cunoscut şi nu ai decât un fular cu semnătura lui. A fost CINEVA. A fost un creator, un artist al acestei perioade de viaţă "tulbure, acră şi lipsită de credinţă" cu bune şi rele. A fost recunoscut şi de cei care-l invidiau şi chiar aveau idiosincrazii, şi dacă-n modă n-ar fi ele atunci unde? Galiano, disgnerul plin de ţicneli, Galiano, designerul cel mai stilat, cel atât de mediatizat, l-a numit "cel mai încântător şi mai original designer". A fost un vizionar! A fost un fantast.
În viaţă a fost iubitor, emoţionant, dar şi insuportabil mai ales când demonii ce-l stăpâneau se revărsau cu toată furia. Cred că se temea de siguranţă, de lucruri aşezate, nemişcate. A fost un om profund nefericit, deşi a cunoscut gloria de foarte tânăr. S-a spus despre el că a revoluţionat moda şi tot sălbaticul Galiano a spus "amprenta lui de UNIC nu va fi uitată niciodată".
Naomi Campbell (care a realizat chiar un eveniment pentru Alexander McQueen), Hellena Christensen, Cate Blanchett şi prietena lui Sarah Jessica-Parker s-au bucurat să-i poarte uluitoarele creaţii. Naomi a spus la moartea lui că "Talentul său care nu avea graniţe era o sursă de inspiraţie pentru cei ce l-au cunoscut". Toţi creatorii de modă marchează EPOCA în care trăiesc, dar unii dintre ei marchează ISTORIA.
A trăit grăbit, a esenţializat anii lui tineri. A fost glorios, înţeles şi iubit pe parcursul vieţii lui. Făcea tot ce dorea. Si totuşi A FOST UN OM PROFUND NEFERICIT, VEŞNIC NEFERICIT.
Unori creaţiile lui mi se păreau că lucrau în satiră, dar poate că exagerez – cu siguranţă toată lumea e de acord că aveau UMOR. Creaţiile lui erau o atitudine în această lume unde nimeni nu-şi găseşte lo