Măsurile de austeritate aplicate până acum nu au condus la o creştere economică semnificativă şi sustenabilă. Austeritatea aplicată în economiile aflate în criză economică a avut efecte benefice pe termen scurt pentru că a stabilizat economia sau a contribuit la restabilirea sau întărirea stabilităţii financiare. Însă, pe termen lung, austeritatea nu reprezintă cartea câştigătoare, în cel mai bun caz te introduce pe drumul stagnării economice, drum pe care de altfel ne aflăm în acest moment şi care probabil va fi foarte greu de părăsit
Ce trebuie făcut?
Măsurile de austeritate trebuie să fie însoţite de măsuri suplimentare atât în amonte, cât şi în aval. În amonte, trebuie efectuată o analiză structurală care să permită realizarea unui diagnostic privind adevăratele probleme care au condus la această situaţie economică. Neexistând un diagnostic, nu s-a putut prescrie medicaţia corectă şi nu s-a putut realiza un plan de redresare pe termen scurt sau lung. Astfel, măsurile aplicate până acum nu au acţionat pentru rezolvarea problemelor existente şi nu au condus la revenirea economiei pe baze solide. În 2011, creşterea economică a fost generată mai mult de factori conjuncturali şi de inerţia revenirii economiilor europene şi mai puţin de factori structurali.
În aval, este nevoie de măsuri de stimulare a economiei, de măsuri proactive şi anticiclice în limita spaţiului fiscal pe care îl avem la dispoziţie. Până acum, doar s-a tăiat şi nu s-a pus nimic în loc. Nu am semănat nimic şi nu avem ce să culegem în viitor. Pentru ca economia să revină la nivelul ei potenţial are nevoie de stimuli fiscali discreţionari puternici, ceea ce înseamnă şi un deficit structural mai mare deoarece stabilizatorii automaţi în România sunt de slabă calitate.
De aceea, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional este nevoie de o schimbare de paradigmă. La nivel eu