Multe dintre persoanele infectate cu virusul hepatic C nu ştiu că au contractat boala, deoarece nu au simptome specifice.
Maria a fost diagnosticată cu virusul hepatitei C în anul 1997. Ea s-a infectat probabil cu mai bine de zece ani înainte, când a primit o transfuzie sanguină. După descoperirea infecţiei, au mai trecut alţi 13 ani până a beneficiat de terapie, din cauza barierelor puse de Ministerul Sănătăţii şi a autorităţilor în general.
„Am început tratamentul abia în anul 2010. După 48 de săptămâni, rezultatul a fost pozitiv: viremie nedetectabilă. Însă după următoarele 6 săptămâni viremia a crescut de peste 20 de ori faţă de valoarea iniţială. Aceste complicaţii mi-au afectat foarte mult viaţa pentru că mi-au redus capacitatea de muncă şi de relaţionare socială, iar costurile zilnice de tratament au ajuns la niveluri insuportabile pentru mine", povesteşte Maria.
Dacă diagnosticarea ar fi fost precoce şi tratamentul ar fi fost acordat la timp, probabilitatea de recădere a Mariei ar fi fost mai mică şi ea ar fi putut evita complicaţiile. Hepatita C este principala cauză a cancerului hepatic şi poate conduce la necesitatea transplantului hepatic, o intervenţie extrem de serioasă, costisitoare şi care nu garantează salvarea vieţii.
„Deşi în cele mai multe dintre cazuri statul român este responsabil pentru răspândirea în masă a infecţiei cu virusul hepatic C, autorităţile din România nu acordă importanţa cuvenită diagnosticării precoce şi accesului facil la terapie al pacienţilor. Chiar dacă în ultimii ani s-au făcut unele eforturi în acest sens, cei mai mulţi dintre pacienţii din România încă nu au acces la proceduri inovative de diagnosticare precoce şi terapie, care să scadă riscurile de apariţie a complicaţiilor şi să eficientizeze întregul proces de asistenţă medicală. Costurile sociale şi suferinţa umană ar fi cu mult mai mici