De la declanşarea loviturii de stat, acum o lună, atenţia publică a fost îndreptată asupra cuplului de marionete politice V. Ponta – C. Antonescu, deloc însă asupra păpuşarilor. D. Voiculescu este neîndoios primul dintre ei, secondat aproape la fel de sigur de V. Hrebenciuc. Foarte probabil A. Năstase le urmează, posibil ca şi A. Severin să facă parte din grup. Aceasta ar fi compoziţia minimă, rezultată din studierea profilelor comportamentale şi biografice ale celor patru, a rolurilor lor în sistemul de putere şi interese, a plauzibilităţii ipotezelor rezonabile. Nu este exclus ca din grupul păpuşarilor să mai facă parte şi alte persoane, este însă sigur că un grup conspirativ există, la fel de sigur şi evident cum este şi rolul de marionetă a celor doi protagonişti împinşi în faţa maselor.

Lovitura de stat poartă o amprentă stilistică ce nu poate fi separată de autorii săi: un securist impenitent dintre cei mai periculoşi, stâlp al regimului Ceauşescu, un trepăduş PCR de provincie devenit sforar de partid după 1990 şi doi jurişti comunişti vopsiţi „democraţi“. Aceşti colegi de generaţie au fost formaţi până în cele mai adânci cute de către regimul comunist, a cărui versiune dejist-stalinistă i-a modelat pe când erau copii şi căruia i-au devenit slujitori devotaţi în varianta ceauşistă.

Asaltul împotriva democraţiei întreprins în 2012 de aceşti copii ai anilor ’50 pune în evidenţă trăsăturile cele mai odioase ale epocii care i-a format: dispreţul faţă de lege, inventarea duşmanilor, sindromul cetăţii asediate, diabolizarea străinătăţii, exploatarea cinică şi abuzivă a legilor şi instituţiilor, inversarea sensului cuvintelor, minciuna sistematică, propaganda urii ritualizate, cinismul şi dispreţul faţă de oameni.

Pentru a da un singur exemplu, este halucinant să asişti în plină Uniune Europeană a secolului 21 la acuzaţii de “răspândire