Este propoziţia clasică rostită de foarte mulţi dintre noi la vederea sau auzul unei ştiri de natură a te lăsa, cum se zice, cu gura căscată sau preplex, siderat ori fără replică. Este propoziţia ce exprimă starea de profundă nedumerire faţă de o anume acţiune sau inacţiune a omului sau autoritătilor, revolta pe cât de îndreptăţită, pe atât de neputincioasă, împotriva abuzului evident, a gestului incalificabil făcut de un funcţionar al statului împotriva unui om care a solicitat sprijin pentru soluţionarea unei probleme.
Este de notorietate starea de pericol generată de incendiile de fond forestier şi vegetaţie alpină din judeţele: Prahova, Sibiu, Neamţ, Braşov, Alba şi Harghita. Zonele afectate sunt la înălţimi de peste 1800 de metri şi, potrivit specialiştilor, nu există riscul afectării zonelor locuite de la poalele masivelor muntoase. Oameni inimoşi,cunoscuţi sub denumirea de voluntari, au luat muntele pieptiş pentru a aduce apă în pet-uri de 1,5 ,2 sau 5 litri ca măsură disperată pentru lupta cu flăcările. Pe bună dreptate îţi spui “cum este posibil aşa ceva!” când ştim că elicoptere dotate pentru intervenţia antiincendiară au luat parte, cu ceva timp în urmă, la acţiunea de stingere a unor incendii de pădure în Spania, Italia şi în alte părţi, performanţele elicopteriştilor români fiind recunoscute şi subliniate în cadrul unor emisiuni de specialitate. Aşadar, tehnică avem, oameni calificaţi avem, dar, deocamdată, potrivit unui personaj de la ISU Prahova, elicopterele de intervenţie sunt la sol pentru că nu pot decola din cauza unor defecţiuni tehnice!
Să fie oare aceasta starea reală? Sau cineva este interesat ca pârjolul să cureţe anume suprafeţe care ulterior vor primi noi întrebuinţări, de la piste sportive la construcţii de hoteluri,cazinouri,puncte de recreere ,într-un cadru mirific protejat odinioară prin forţa legii verzi dar dovedită a
