Mihaela Lăcătuşu a primit o cerere specială de la fetiţa sa Sara. Campioana mondială din 2005, care visează la un podium la Londra, are de adus două lucruri de la Londra
A obţinut calificarea la Olimpiadă după ce a primit un wild-card din partea AIBA. "A fost munca mea, pentru că am ieşit pe locul 5 la Mondiale", spune Mihaela. La 30 de ani, Mihaela a revenit în box în momentul în care a aflat că şi fetele pot participa la Olimpiadă. Abandonase sportul, s-a căsătorit cu antrenorul său, Adrian Lăcătuşu, şi a născut o fetiţă. Pe Sara (4 ani) a lăsat-o acasă, împreună cu mama sa, dar deja îi duce dorul.
- Mihaela, cum a fost zborul din România?
- Aaa, a fost foarte bine. Am călătorit excelent. Nu am frică de avion, eram doar nerăbdătoare să ajung, să văd cum e, îţi dai seama, e prima Olimpiadă!, e ceva nou şi sînt curioasă.
- Cu antrenamentele cum stai? Umărul la care te-ai accidentat la Mondiale e bine?
- Sînt pregătită să urc pe podium. Ştiu că e foarte greu, sîntem doar opt fete la fiecare categorie, cele mai bune din lume. La 60 de kilograme e bătaie mare, dar nu mi-e frică de nimeni.
4 titluri mondiale a cîştigat la categoria 60 de kilograme irlandeza Katie Taylor, britanica favorită 1 la categoria Mihaelei Lăcătuşu
- Nu mi-ai zis nimic de umăr, văd că eşti bandajată toată.
- Da, mai am nişte benzi de strapping care pornesc de la gît şi se termină, pe mîna stîngă, la cot. Nu mai am însă dureri, sînt puse preventiv, la antrenamente nu le mai folosesc.
- Tragerea la sorţi e cea mai importantă la voi. Te rogi pentru un culoar bun?
- E importantă tragerea, dar dacă vreau să iau medalie, tot trebuie să bat pe toată lumea! Nu mi-e teamă de competiţie, ştiu ce pot.
- Fetiţa ai lăsat-o acasă. Ce ţi-a spus la plecare?
- Mami, să-mi aduci o păpuşă mare şi o medali
