„Această postare nu este o argumentare pentru prezenţa la vot sau pentru boicot, ci o observaţie. Este extrem de probabil să avem în câteva zile un referendum invalidat (prezenţa sub 9,1 milioane), cu un rezultat extrem de defavorabil preşedintelui în funcţie.
Există câteva boicoturi – al PDL şi al unor susţinători ai cauzei “NU” care neagă legitimitatea referendumului. Cu cât boicoturile vor fi mai de efect, cu atât scorul opţiunii “NU” va fi mai prost. Fără boicoturi, scorul lui TB ar fi fost undeva intre 31-37%. Boicoturile – eliminând din masa de votanţi susţinători ai preşedintelui – vor scădea procentele acestuia şi vor mări scorul opţiunii “DA”. Efectele psihologice ale rezultatului vor fi importante (“de ce s-a votat 85% pentru demitere, dar el rămâne în funcţie?”).
Dacă punem împreună 1) invalidarea şi 2) boicoturile, ajungem la următoarea situaţie: un număr de votanţi care vor vota “DA”, a căror dominaţie ca procente în rândul celor care au votat va fi covârşitoare, şi a căror voinţă nu va fi luată în calcul. În cazul unei prezenţe scăzute la vot, singurii care au fost mobilizaţi să voteze “DA” sunt susţinătorii USL. Efectul faptului că votul lor, de fapt, nu contează, va putea fi canalizat politic (după cum vei vedea mai jos, există lucruri mai rele). Consecinţele sociologice sunt serioase în cazul în care prezenţa la vot va fi mare, indicând că nu doar votanţii USL au venit la vot. Este posibil ca la acest scrutin să stabilim un record în legătură cu voinţa exprimată prin vot care nu contează şi nu produce efecte.
Concret:
La alegerile prezidenţiale din 2000, pentru Corneliu Vadim Tudor au votat 3,3 milioane de persoane în turul doi. Voinţa lor exprimată prin vot nu a produs efecte. (voturile pentru Ion Iliescu nu trebuie luate in calcul, pentru ca ele au produs efecte: Ion Iliescu a devenit atunci preşedinte). @