La Muzeul Ţăranului Român se deschide joi, 2 august, expoziţia „Ada Kaleh. Insula din suflet", dedicată uneia dintre cele mai pitoreşti „bucăţi" de Românie, superba insuliţă locuită de turci ce a sfârşit tragic pe altarul „realizărilor socialiste".

Ada Kaleh înseamnă în limba turcă „Insula Fortăreaţă" şi a fost, după cum o spune şi numele, o insulă. O insulă pe Dunăre. Ea a fost acoperită în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porţile de Fier. Insula se găsea la circa 3 kilometri de Orşova şi avea o dimensiune de 1,7 kilometri lungime şi circa 500 m lăţime. Era populată cam de 600 de turci.

Ada Kaleh era raiul copiilor care se îngrămădeau să cumpere delicioasele dulciuri turceşti, sarailii, baclavale, halviţă, stropite din belşug cu bragă. Doamnele mergeau să târguiască bijuterii, iar domnii tutun. Negoţul era mereu în floare în Ada Kaleh pentru că era o zonă scutită de taxe. Insula a fost renumită şi pentru creşterea trandafirilor din care localnicii obţineau uleiuri şi parfumuri.

Incursiune în istorie

Insula a fost locuită încă din Antichitate. Herodot amintea de „Cyraunis", despre care scrie că „lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică". Prima atestare documentară a fost într-un raport al cavalerilor teutoni din 1430 despre fortificaţiile bănăţene, care vorbeşte despre „insula Saan cu 216 oameni". După acest raport a şi devenit cunoscută ca Ada Kaleh, Insula Fortăreaţă.

În conflictul Imperiului Habsburgic cu cel Otoman insula Ada Kaleh a fost un punct strategic, iar ocupaţia insulei s-a schimbat de mai multe ori. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, ea le-a rămas turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 şi 1791.

Uitată la Congresul de la Berlin (1878), insula Ada Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub oc