Comisia europeana si Ambasada S.U.A. au indicat in urma cu cateva saptamani o “linie rosie” dincolo de care evenimentele din Romania ar fi considerate o deviere inacceptabila si cauzatoare de consecinte concrete in plan extern de la principiile statului de drept: respectarea hotararilor Curtii Constitutionale, scrie joness, pe blogul La coltu' strazii.
Ambasadorul american si-a argumentat elegant pozitia:
"We have had unfortunate experience in the United States with “court packing” when President Roosevelt tried to change the composition of our Supreme Court when he became unhappy with some of its decisions. These acts were universally condemned. It was a dark day in an otherwise great presidency and it will be a dark day in Romanian history if the same comes to pass here".
Intr-adevar, intr-un stat de drept relativ departe de perfectiunea teoretica, respectarea Constitutiei si a deciziilor Curtii Constitutionale pare a fi un criteriu cat se poate de rezonabil pentru a diferentia problemele conjuncturale de tendintele cu adevarat periculoase.
Nu vom stii niciodata ce s-ar fi intamplat daca Ponta ar fi ales sa mearga pana in panzele albe si ar fi ignorat avertismentele. Ar fi urmat sanctiuni externe? Sau doar s-ar fi declansat niste proceduri ce nu s-ar fi incheiat niciodata cu rezultate concrete, iar retorica s-ar fi calmat odata cu trecerea timpului? Cert este ca Ponta s-a speriat si a dat inapoi.
Ce stim este ca aceste pozitionari externe au pus un “silver bullet” in mana judecatorilor Curtii Constitutionale condusi de onorabilul Augustin Zegrean, a carui biografie o puteti citi pe Wikipedia. Este relevanta pentru orice om cu mintea limpede: un jurist submediocru, trasformat in politruc FSN si apoi PD, om de incredere al partidului in diverse institutii parlamentare, cu obisnuitele accente nationalist-ortodoxe,
