Armonie este cuvîntul care conține esența a tot ce s-a întîmplat anul acesta în Poiana Lupului de la Gărâna. El definește alcătuirea programului muzical, întocmit cu o savuroasă diversitate, caracterizează concertele trupelor, performanțe în toate accepțiunile cuvîntului, descrie parcursurile line ale organizării, sentimentul general de apartenență și chiar și starea vremii. Festivalul de jazz de la Gărâna s-a încheiat și ne-a lăsat plăcut extenuați și îmbogățiți. Timp de 4 zile, scena festivalului a fost martora unui periplu ilustru, care a unit muzicieni și a străbătut frontiere, epoci și genuri. Acum, cînd s-a lăsat liniștea, cu o privire înapoi, încercăm să derulăm din nou filmul sonor.

Prima zi Joi 12 iulie, septetul Iordache – Mihai Iordache, saxofoane; Sebastian Burneci, trompetă; Florian Radu, trompetă; Toni Kühn, chitară, sintetizator; Dan Alex Mitrofan, chitară; Uţu Pascu, contrabas și Tavi Scurtu, baterie – deschide festivalul într-un crescendo compact, bine marcat de atacurile secției de suflători. Dinamica este alimentată de culmile melodice ale chitarei, ori ale melodiumului, și de secția tobe-bas. Un fin balans ritmic face tranziția de la metrul riguros din Triangle la percutanța funk din One Life Left sau Recycle, piesă în care tonul ferm al saxofonului lui Mihai Iordache cunoaște mlădieri frumos cizelate.

Pianistul polonez Sławek Jaskułke aduce, întru-un solo show, nota atît de familiar contemplativă cu care ne-a obișnuit Keith Jarrett, în combinație cu elemente clasicizante, care cîteodată te face să-l anticipezi cu bucurie pe Tord Gustavsen. Energia mocnită a unui minimalism cu tușe armonice se dezvoltă în refluxuri largi ce unesc temele într-o recurență ritmică crescîndă, asemănătoare valurilor revenind la țărm pe întinderi tot mai largi.

John Scofield’s Hollowbody Band – John Scofield, chitară; Kurt Rosenwin