Cum transformă Curtea Constituţională o democraţie constituţională într-una totalitară
În intervalul 27 iunie – 24 iulie 2012 instanţa constituţională a pronunţat 11 decizii, 2 hotărâri şi un aviz, denumite de noi în continuare actele instanţei constituţionale.
Cele 11 decizii au vizat, în principal, problemele: (1) reprezentării la Consiliul European; (2) competenţa Curţii Constituţionale cu privire la hotărârile Parlamentului; (3) Revocarea Preşedintelui Senatului şi a Camerei Deputaţilor; (4) Criteriile de validare a referendumului; (5) Revocarea Avocatului Poporului; (6) Conflictul dintre Parlament şi Preşedinte cu privire la suspendarea celui din urmă; (7) Votul uninominal; (8) Organizarea referendumului pentru demiterea Preşedintelui României.
Cele 2 hotărâri au atins următoarele probleme: (1) Conditiile interimatului funcţiei de Preşedinte al României; (2) Situaţia post-referendum în ceea ce priveşte Preşedintele României.
Avizul instanţei constituţionale a urmărit procedura de suspendare a Preşedintelui României.
Multe aspecte se pot spune despre aceste acte ale instanţei constituţionale, deopotrivă lucruri excelente dar şi lucruri mai puţin excelente. Am să mă refer doar la aspectele mai puţin excelente, întrucât cele excelente sunt în firea lucrurilor să existe la o instanţă constituţională, respectiv la judecători cu gradul de înţelepciune juridică prezumat de Constituţie şi lege pentru persoanele desemnate la Curtea Constituţională.
Situaţia inexplicabilă juridic nr. 1: Şi întrucât dorim să ne menţinem în sfera obiectivităţii tehnice, discutând despre actele instanţei constituţionale într-un palier al argumentelor tehnice, nu vom spune nimic despre aparenta coagulare a membrilor instanţei constituţionale pe criteriile politice ale numirii acestora (vezi Decizia nr. 683 cu privire la reprezentarea la Consiliul European, c