50 + 1. Aceasta este formula matematică la care se raportează referendumul prin care cetăţenii României vor opta pentru ca Traian Băsescu să revină în fotoliul prezidenţial sau nu. 50% +1 dintre cei înscrişi pe listele electorale să participe la vot, iar dintre aceştia 50% + 1 să voteze pentru retragerea calităţii prezidenţiale preşedintelui suspendat de Parlamentul în exerciţiu. Dincolo de cifrele seci puse în joc, există o realitate care nu poate fi ignorată. Cu oameni, cu destinele lor, cu vieţile lor. Cu carne şi sînge, cu bucurii şi nevoi, cu speranţe şi disperări. Nu e loc aici de speculaţii, mai mult sau mai puţin intelectuale, mai mult sau mai puţin ideologice. S-au schimbat vorbe dure în aceste săptămîni în care Traian Băsescu s-a pomenit suspendat, după ce, în urma unui Blitzkrieg, USL-ul a preluat conducerea celor două Camere ale Parlamentului, a schimbat Avocatul Poporului şi a pornit o luptă contondentă cu Curtea Constituţională. Efectele acestor măsuri – legale sau la marginea legalităţii – au produs îngrijorări şi acuze, venite de la Bruxelles către Bucureşti, au dus la publicarea unor articole tăioase în publicaţii occidentale, brusc interesate, nec plus ultra, de valorile democraţiei româneşti, puse în cumpănă de o prezumtivă lovitură de stat, ciobite de un puci în curs de desfăşurare – aici ar fi o inadvertenţă, un puci care nu se face iute nu mai e puci, ori reuşeşte şi a fost puci, ori a eşuat şi asta e tot! – şi la fel de fel de văicăreli, care au iritat spiritul etic al unor demnitari ai Uniunii Europene, altfel obişnuţi să mai închidă ochii sau să se facă discret că plouă atunci cînd interesele o cer. Nimic nou în istoria lumii. Studentul chinez care a înfruntat singur tancurile în Piaţa Tiananmen a rămas la fel de singur şi după ce l-au călcat şenilele, în timp ce cancelariile europene şi americane zîmbeau strîmb la miliardele de dola