Poetul Octavian Soviany a publicat în 2011, Viaţa lui Kostas Venetis, care s-a dovedit a fi şi unul dintre cele mai bune romane ale anului trecut. Iar anul acesta i-a apărut romanul Arhivele de la Monte Negro, care, aşa cum mărturiseşte autorul pe coperta a treia, pare să fie volumul al doilea al unei „posibile trilogii“, din care ar mai rămîne de scris cea de-a treia parte, Nemţoaica. Arhivele de la Monte Negro reprezintă, însă, o versiune revăzută a romanului Textele de la Monte Negro, apărut în 2003 la Editura Pontica. Aici, Kostas Venetis e un personaj de fundal, căci evenimentele ce se petrec sînt ulterioare morţii lui, făcînd, aşadar, dinArhivele de la Monte Negro cea de-a doua parte a trilogiei (deşi cartea aceasta a fost scrisă înaintea Vieţii lui Kostas Venetis). Cred că prefaţa de „lămurire“ a autorului de la romanul Viaţa lui Kostas Venetis poate furniza cîteva elemente de înţelegere şi pentru Arhivele de la Monte Negro, fiindcă, în acesta din urmă, naratorul este unul enigmatic, greu de stabilit, pierdut în spatele unor multiple nuclee poematico-narative, separate în text, sistematic, prin puncte de suspensie. În schimb, în Viaţa lui Kostas Venetis, naraţiunea e liniară, iar naratorul e evident – însuşi Kostas Venetis, un desfrînat şi un „vrăjitor“, magician de circ, care, aflat în pragul morţii, îi dictează iubitului său, aşa-numitul Nemţoaica, povestea propriei sale vieţi, ca un fel de spovedanie, căci „dacă binele se face din voia lui Dumnezeu, şi răul se face tot din voia lui Dumnezeu“.

În „Cîteva cuvinte de lămurire ale autorului“ ni se spune, aşadar, că Viaţa lui Kostas Venetis reprezintă traducerea unor texte-document din „mica arhivă“ Kostas Venetis a autorului, texte adunate în timp de pe la tîrgurile de vechituri. Kostas Venetis era pomenit, se mai spune, în „agendele unui ofiţer austriac, probabil bolnav de schiz