Ce carte ar vrea autorii de cărţi să citească
Ancheta revistei STEAUA nr. 6 se intitulează Cartea care va să vină (ori, pe copertă, Cartea care va veni). La ea participă 16 scriitori, care, în general, răspund în calitate de cititori nu de autori, adică răspund la întrebarea ce carte ar vrea să citească, nu ce carte ar vrea să scrie. Sunt puncte de vedere interesante (care spun despre cei care le formulează mai mult şi uneori altceva decât ar dori aceştia să spună!), unele fanteziste, altele căutate ca să pară subtile şi elitiste, altele radicalpolemice ( „… singura carte care ar merita cu adevărat o continuare ar fi „Cartea milionarului”, în rest „vasta producţie literară este moartă, plină de clişee, inutilă, sămănătoristă, tradiţionalistă, de necitit….” – V. Leac.), iar altele oneste şi inteligente: „Probabil mi-ar plăcea să dau peste… o carte plină de umor şi tragism, ţicnită şi totuşi profund umană, implicată, dar şi experimentală. În orice caz, ceva ce nu pare căznit, profund la modul forţat, dar nici zeflemea culturalizată. Până la urmă, acesta e pariul imposibil al literaturii mari: să producă poveşti fabuloase, dar în care să se poată regăsi oricine.” – Felix Nicolau).
Convorbiri cu Paul Cornea
În BUCUREŞTIUL CULTURAL nr. 115 (din 17 iulie), Cronicarul recomandă cele patru pagini de memorialistică avându-l în centru pe profesorul Paul Cornea. Cărturarul evocă, emoţionant, anii colilăriei: „De pe la 8-9 ani, de când conştiinţa de sine începe să se desprindă din magma de amintiri confuze ale copilăriei, deci de pe la începutul anilor ’30, slujbele tatei au fost din ce în ce mai instabile, iar locuinţele în care ne-am instatlat, de un nivel tot mai coborât. Liceul mi l-am început stând pe Calea Moşilor, într-o casă azi demolată, cu trei camere, şi l-am încheiat, după eliminarea de la Mihai Viteazul, la Cultura B, d
