Scena politica mi se pare a fi un urias pahar Berzelius in care au loc experimente scapate de sub controlul celor care le provoaca. Ingredientele sunt: foarte putina doctrina, contrafacuta prin interventii neprincipiale, tupeu, demagogie, circ, mici si bere, tigai gratis, injuraturi si scuipaturi, pungi de zahar sau concerte gratis in aer liber. Undeva, deasupra ingredientelor obisnuite, se adauga incompetenta si ipocrizia, care au rolul de catalizator. Si tot la capitolul ingrediente speciale intra institutiile si instrumentele juridice, legale.
La acestea din urma vreau sa ma refer in cele ce urmeaza. Mi se par deopotriva fascinante si terifiante ignoranta, superficialitatea si lipsa oricarei rigori in abordarea chestiunilor juridice de catre clasa politica.
Sa ne referim o secunda la cea mai celebra speta a acestei tari. Plagiatul. Nu unul dintre milioanele de cazuri “descoperite” de felurite categorii de neaveniti care vor face ca oina sa fie detronata de plagiat din statutul de sport national, ci cel care s-a vrut a fi arma politica menita a determina schimbarea unui premier in functie.
La acest moment presa consemneaza un scor de 2-1 pentru echipa care ataca, nefiind clar daca meciul s-a terminat. Cele doua echipe ruleaza obsesiv imaginile cu golurile proprii, parand sa ignore golul primit, slabiciunile evidente ale propriei echipe, revoltele suporterilor si, in general, tot ce nu le convine.
Mai ales in contextul acestui punct mort, prestatia echipelor este de neinteles din perspectiva pe care o analizez. Daca vrei sa fortezi parasirea functiei de catre un premier, respectiv ramanerea in acea demnitate, am pretentia ca vei stapani si vei folosi in lupta politica si argumentele legale adecvate.
Nu mi se pare deloc ca vreuna din tabere poate fi multumita cu situatia actuala. Ambele au pierdut: o tabara nu a reusit sa obtina ce si-a