O interactiune a vanturilor, vartejurilor si curentilor ar putea fi la originea fenomenului prin care carbonul antropic este impins spre adancurile Oceanului Austral unde ramane captiv pe termen foarte lung, afirma cercetatori britanici si australieni, citati de AFP.

Si totusi, acest proces ar putea fi amenintat de incalzirea climatica, se arata in acest studiu, publicat duminica de revista Nature Geoscience.

Aproximativ un sfert din dioxidul de carbon (CO2) creat de activitatile umane pe planeta este captiv in oceane, dintre care 40% in Oceanul Austral care inconjoara Antarctica.

La aproximativ 1.000 m adancime, CO2 paote fi stocat pentru sute de mii de ani, dar niciodata nu s-a stabilit prin ce fenomen dioxidul de carbon ajunge la astfel de adancimi dupa ce a fost dizolvat in apele de suprafata. Oamenii de stiinta banuiesc acum ca actiunea vanturilor este principala forta care impinge apele ce au captat CO2 spre zonele de convergenta, inainte de ajunge la fundul marii.

Pornind de la datele oferite de zece ani de experiente cu roboti in ape adanci, cercetatorii au descoperit ca, in afara vantului, vartejurile uriase, cu 100 de km in diametru, pot juca un rol.

"Daca adaugati efectele vartejurilor, ale vanturilor si ale curentilor dominanti in Oceanul Austral, se creaza adevarata culoare largi de 1.000 km care conduc carbonul de suprafata spre oceanul interior", a explicat autorul studiului, Jean-Baptiste Sallée.

Echipa sa a folosit date legate de temperatura, salinitate si presiunea apel colectate incepand din anii 1990.

"In Oceanul Austral am gasit cinci astfel de culoare", a adaugat el.

Actiunea vartejurilor contrabalanseaza uneori un efect contrar al vantului care conduce la eliberarea CO2 stocat, atunci cand marea este foarte agitata.

"Par vesti bune, dar ramane de