Dragă alegătorule, ai ieşit din casă duminică. Pe o căldură dementă, sahariană, în loc să stai ca bou' pe cur şi să zaci cu paiu-n gură la aer condiţionat, te-ai dus să-ţi exerciţi un drept fundamental. Fie că erai în concediu sau nu. Au murit oameni pentru ca tu să poţi face asta. Şi ai făcut-o, la ţol festiv sau în bikini. Ţara ta te-a întrebat, legal, ceva. Ai răspuns, la fel de legal, cu ştampila. Da sau nu, nici nu mai contează. Important e că ţie ţi-a păsat.

Să nu te simţi singur. Chiar n-ai de ce. Mai sunt vreo opt milioane de oameni la fel de frustraţi ca şi tine. Eşti parte integrantă a unei mulţimi de bizari. Şi ei, ceilalţi, simt că au fost de pomană la secţia de votare. Aţi tremurat şi v-aţi enervat de pomană. Implicarea şi spiritul civic chiar nu se mai poartă. Democraţia de tip nou nu funcţionează pe bază de majoritate, ci prin dictat politic extern. Până la urmă, votul vostru chiar nu mai contează. Dacă o fi contat vreodată. Sunteţi cetăţeni de rangul doi. Umăr la umăr, aţi fi o forţă. Dar nu funcţionaţi ca grup.

Eşti iritat, la fel ca încă vreo şapte milioane juma' de votanţi, că soarta ţi-e decisă prin dictate emise la Bruxelles, Berlin şi Budapesta. Că România nu e tratată de UE ca un stat cu drepturi egale. Că, până la urmă, rasa superioară hotărăşte pentru rasa inferioară. Chiar în momentul în care-ţi scriu, afli în direct la televizor că eşti complice la o lovitură de stat eşuată. Spre norocul tău, fiindcă suveranii au şi ei momentele lor de generozitate, o să te ierte că ai votat. Fiindcă faliile trebuie astupate. O va face el, constructorul suprem al neamului, până la sfârşitul mandatului său de preşedinte. Recâştigat cu larga susţinere populară de 12,5%. Crăpăturile din societate chiar se vor umple. Cu trupurile iniţiatorilor politici ai zisului puci. Nici nu-i greu. Autorităţile de forţă ale statului, pe care tu le plăt