Sîntem în cea mai proastă situație posibilă. Pierderea de către USL a pariului suspendării afectează pe toată lumea. Chiar dacă Traian Băsescu pare să fi primit un supliment de energie prin eșecul referendumului, nici chiar el nu va putea reuși să nu simtă efectul acelui aproape 90% împotriva sa. Sigur, electoratul lui nu a votat, dar nu a votat doar pentru că înfrîngerea era certă, ceea ce duce cam tot acolo.

Cît de fluidă e situația ne dăm seama din războiul declarațiilor prin care fiecare încearcă să își întărească poziția. Printre 3-4 declarații frumoase despre reconciliere, pentru delicatele urechi europene, Traian Băsescu a intercalat vreo 3-4 amenințări dure cu judecarea complotiștilor. Ponta a făcut ceva asemănător, amestecînd acuze și amenințări grave cu formulări împăciuitoriste, iar Antonescu a ieșit ca să anunțe că, metaforic, președintele este demis, și să perieze din greu Curtea Constituțională, exprimîndu-și o speranță absurdă că aceasta va lua în calcul cifrele încă neoficiale ale recensămîntului 2011.

În aceeași declarație, președintele vorbește despre cooperare, colaborare și alte lucruri frumoase, dar sugerează și că vrea schimbarea lui Ponta ca prim-ministru. Ideea este cel puțin la fel de iresponsabilă și destabilizatoare ca și suspendarea însăși. Tot spectrul politic este avariat rău. A forța o astfel de schimbare în USL înseamnă a zdruncina guvernarea și în general stabilitatea, atîta cîtă mai e ea.

Vom vedea ce va fi. Momentul actual e, încă, de evaluare a ce s-a întîmplat. Despre responsabilitățile sau iresponsabilitățile care au condus la acest moment, redau un text apărut azi pe CriticAtac (aș fi scris altul nou, dar momentul e prea important ca să caut variante de formulare a unei opinii care nu poate fi decît una singură; oricum, am auzit că autoplagierea e de bine…)

“Eşecul validării referendumului a creat o situ