Am intrat in farmacie cu coala A4 de la medicul de familie. "Nu cumva sa o indoiti, ca s-ar putea sa nu mai fie valabila!", suna, panicard, mesajul doctoritei. Reteta electronica e o hirtie printata dintr-un soft folosit de medici, destinata celor din farmacii, care, la rindul lor, mai dau un print, de pe serverul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, ca sa fie tacimul complet si birocratia maxima, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.
De fapt, grija fata de reteta electronica - nici pe departe exclusiv electronica, ci doar un alt format de completare a unor recomandari de medicamente - este cel putin absurda. Marea problema e ca nu care cumva sa se boteasca hirtia si sa nu mai poata fi citit un cod de tip QR (desi ceva mai complex) de catre niste scannere pe care farmaciile inca nu le-au primit. Prin urmare, se recurge la metoda traditionala de a pune foaia pe tejghea si de a completa numarul de asigurat sau CNP-ul, in functie de care le e mai la indemina. Vad reteta, o printeaza, fac bon de casa, o valideaza folosind numarul bonului - ca sa nu mai poata fi folosita vreo copie prin vreo farmacie - si asta-i tot.
Partea dubioasa tine de softul de Windows folosit. E inca o chestie greoaie, cu multe cimpuri, cu completat nume, prenume si alte detalii inutile, care deja se afla pe server. Desigur, serverul trebuie ca zace prin vreun datacenter al celor care au creat softul unde, cel mai probabil, pica toate conexiunile in momentul in care se va fi facind vreun bilant lunar, cam ca in cazul sistemului informatic de la Finantele Publice. E drept, diferenta dintre un sistem si altul e ca, la Fisc, softul e scris in FoxPro, nu in C#.
Solutia simpla era un sistem bazat pe cloud, cu servere inchiriate pe la vreun Microsoft, Amazon sau Google, astfel incit sa nu se piarda datele daca vreun angajat zelos de la gaze mai taie vreun cablu
