Parcă niciodată nu suntem suficient de pregătiți în fața destinului. Am încercat această senzație ieri, la aflarea veștii că s-a stins din viață profesorul Lucian Cepoi, directorul Școlii Postliceale “Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș. Avea doar 47 de ani, vârstă prematură pentru a începe călătoria spre Împărăția Cerului. Adevărul e că Lucian Cepoi mai avea încă multe de făcut pe Pământ…
L-am cunoscut în urmă cu aproape doi ani, când am realizat primul interviu cu el. Adică ar fi trebuit să îl realizez, dar întrucât ne-am întins la discuții pe teme diverse, care au ținut mai bine de trei ore, am părăsit biroul său fără articolul pentru care mă dusesem acolo. Dar, ce era mai important, deși pierdusem un material de publicat în ziar, câștigasem un prieten…
Au urmat apoi interviurile pe bune. Cele clasice aveau 10 minute de înregistrări și apoi cel puțin două ore de discuții libere. Era o adevărată plăcere să îl asculți. Umorul fin, firea sensibilă și de multe ori răzvrătită, mereu împotriva nedreptăților, plus viziunea extraordinară îl transformau pe Lucian Cepoi în partenerul ideal de conversație. Era o adevărată enciclopedie ambulanță când venea vorba despre cărți, scriitori, filme, sport, politică, medicină…
„Domnu’ Toth, mi-ar plăcea să scrieți până la toamnă o carte despre cei 20 de ani de viață ai școlii. Jumătate să o facem clasică, gen monografie, dar cealaltă să fie mai cu umor. Am atâtea întâmplări inedite să vă povestesc…”, mi-a mărturisit, zâmbind, Lucian Cepoi în urmă cu aproximativ o lună.
N-aș fi crezut că va fi ultima dată când îi strâng mâna și că nu voi mai avea ocazia să aflu respectivele întâmplări inedite. Rămâneți cu bine, domnule profesor! O să vă păstrăm vie amintirea…
Parcă niciodată nu suntem suficient de pregătiți în fața destinului. Am încercat această senzație ieri, la aflarea veș