Deşi s-a spus că, în contextul crizei economice, mulţi dintre sătenii urbanizaţi cu forţa înainte de 1989 sau cei care s-au înscris în tendinţa de migraţie dinspre mediul rural spre urban, nemaiputând să ţină pasul cu cheltuielile specifice vieţii de oraş, au făcut cale întoarsă, redescoperind beneficiile vieţii de la sat, statisticile recente par să indice cu totul altceva. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, satul timişean continuă să treacă printr-un proces de depopulare şi sărăcire, „ajutat” în acest sens de infrastructura dezastruoasă pe alocuri, de incapacitatea unor administraţii locale de a atrage fonduri europene şi de lipsa unor investiţii consistente, altele decât lohn-urile.

O populaţie în declin

Potrivit unui studiu realizat anul trecut de către profesorul Liliana Guran, unul dintre cei mai bine cotaţi autori de manuale de geografie din ţară, Banatul, cu precădere în zonele lui rurale, continuă să fie afectat de mi­graţia populaţiei, cele mai des întâlnite fenomene fiind cele ale tinerilor care vin la studii în marile oraşe şi apoi preferă fie să îşi găsească acolo o profesie şi să se stabilească definitiv, fie să plece la muncă peste hotare. „Din mediul rural au emigrat peste 31.000 de per­soane, majoritatea având ca destina­ţie piaţa muncii din ţările Europei Occidentale (spre Italia 20%, Germania 17%, Spania 8%, Franţa 4%), apoi Cana­da şi SUA (14% fiecare). Judeţele din care au plecat cei mai mulţi emigranţi rurali sunt cele din vestul şi centrul ţării : Timiş, Satu Mare, Arad, Sibiu, Mureş şi Braşov”.

Deşi are centre urbane supra­po­pulate, Timişul continuă să rămână unul dintre cele mai deficitare judeţe în ceea ce priveşte ponderea populaţiei în mediul rural. „Se remarcă existenţa unor regiuni cu potenţial demografic deficitar, atât ca pondere faţă de totalul populaţiei, cât şi ca densitate, situându-se sub