Recunosc, am obosit sa scriu despre Ion Iliescu. Este un Homo Sovieticus inghetat in minciunile tineretii sale, pe langa care istoria a trecut fara a-l face sa inteleaga ceva. Este indragostit si insetat de putere. Isi uraste din rarunchi adversarii, i-ar dori lichidati. Este intruchiparea a ceea ce Marin Preda definea drept spiritul primar agresiv. Cititi convorbirile lui Gabriel Liiceanu cu Mircea Ivanescu, acel genial poet, si veti vedea cum si-l amintea acesta pe fostul coleg de liceu: incruntat, dogmatic, ranchiunos cat incape si in plus. Obsedat de vigilenta si de lupta de clasa.
Iata-l acum pe Iliescu dand lectii Curtii Constitutionale, jongland cu cifrele despre electoratul Romaniei, incitand, instigand, turnand gaz peste foc, la fel cum a facut-o in ianuarie si in iunie 1990. Cand am crezut ca Iliescu a priceput ceva din mecanismele si procedurile democratice, am gresit. Din pacate, iata, directivele lui Iliescu, asemeni celor ale Cominternului din anii 40, sunt luate in seama, ba chiar duc la o situatie precum cea generata de decizia CCR de astazi. Reciti declaratiile lui Iliescu din aceste ultime zile, incluziv obraznicia cu care a vorbit despre ambasadorul SUA (l-ati auzit vreodata vorbind astfel despre Rusia si ambasadorul maretei Federeatii din Est?) si veti intelege ce jocuri se fac azi la Bucuresti. Listele electorale vor fi refacute, probabil, de prefectii judeteni. Abia acum urmeaza marele circ…
“N-am facut placinta ca sa o manance altii”, declara tribunul bolsevic imediat dupa prabusirea regimului Ceausescu. El n-a facut niciodata vreo placinta, s-a ocupat cu indoctrinari, cu spalari pe creier, cu imbecilizarea propagandistica a tineretului. Are o structura mentala fundamental si iremediabil anti-democratica. Este vesnicul stalinist. Jos canaliile staliniste!, strigau studentii francezi in mai 1968, la adresa lui Geroges Marchais si
