Indicii bursieri şi cotaţiile de pe pieţele financiare arată o scădere a optimismului investitorilor în legătură cu perspectivele zonei euro şi aplicarea soluţiilor de urgenţă propuse de liderii europeni la ultimul Consiliu European. Costurile de împrumut ale Spaniei şi Italiei au crescut semnificativ faţă de nivelul atins în urma impactului pozitiv al summit-ului, trecând de pragul de 7% şi, respectiv, 6% şi devenind astfel nesustenabile. Iar datele statistice arată o contractare îngrijorătoare a sectorului industrial şi a celui de servicii în Uniunea Europeană, relevând astfel efectele reale şi de durată ale managementului defectuos al zonei euro şi al crizei datoriilor. Mă refer aici, în special, la politicile de austeritate impuse, care au agravat în loc să amelioreze situaţia economică a ţărilor europene aflate în dificultate. Eforturile dureroase făcute de aceste ţări pentru a-şi reduce cheltuielile au avut ca efect mai degrabă sporirea deficitelor bugetare, prin restrângerea activităţii economice şi scăderea PIB-ului. Rata şomajului a ajuns la o medie de 11% în Uniunea Europeană, iar contractarea sectorului industrial s-a extins de la economiile periferice din sud la economiile puternice ale Germaniei sau Olandei. În faţa unei noi recesiuni, se află Europa pe marginea prăpastiei?

Criza euro pare să se prelungească indefinit şi nu se întrevede nicio soluţie sau vreun plan clar de rezolvare a problemei datoriilor. Răspunsul a fost până acum unul reactiv şi gradual, de a asigura minimul necesar pentru a preveni un dezastru imediat, dar insuficient pentru a stabiliza zona euro şi pieţele financiare. Nici în ceea ce priveşte acordurile şi deciziile deja luate nu se observă vreun progres notabil. Mai mult, agenţia de rating Moody’s a retrogradat perspectiva economică a Germaniei, Olandei şi Luxemburg-ului de la stabilă la negativă. Motivarea deciziei a fos