Berăria e locul socializării prin excelenţă. Bărbaţii singuri (neînsuraţi, cu soţiile plecate temporar) o frecventează fără greş, la fel colegii de serviciu, după orele de slujbă, ca să comenteze liber întîmplările zilei; dar mai ales o frecventează adepţii exprimării democratice a opiniilor politice. Berăria e forumul micului funcţionar, tribuna de la care el poate vorbi şi locul unde găseşte întotdeauna pe cineva care să-l asculte.

Lache Diaconescu şi Mache Preotescu, „colegi, prieteni şi cumnaţi“ după orele şase seara, cînd ies de la serviciu, sînt aşteptaţi la masă în casa domnişoarei Cecilia Pavugadi, logodnica lui Mache şi sora soţiei lui Lache:

„[...] cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la şase seara şi, sub aceeaşi umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să tîrguiască nişte mezeluri pentru masă. [...] În treacăt, Mache ia, de la o cofetărie, bomboane şi prăjituri, şi dintr-o florărie două buchete. Pentru cine? Ghiciţi...“

Mache, deocamdată numai logodit, e grăbit să ajungă la domnişoara Cecilia; Lache, însurat, întîrzie perorînd prin toate localurile din drum:

„Lache zice:

‒ Ai să bem cîte o bere la Gambrinus...

‒ Întîrziem, Lache...

‒ Lasă, monşer, ştiu eu... numai cîte o bere...

‒ Da, decît nu face pentru ca să ne aştepte damele...

Şi amîndoi intră la berărie... aici, se-ntîmplă să găsească o sumă de colegi, cari fac loc la masa lor strîngîndu-se cît se poate. Colegii urmează o discuţiune foarte animată: ei comentează decizia Curţii în procesul asasinatului şi complotului bulgăresc; şi dacă voim să fim drepţi, trebuie să mărturisim că cea mai deplină armonie domneşte în această dezbatere: toţi sînt de părere că decizia este dreaptă şi bine cumpănită. Dar cei doi prieteni intervenind în dezbatere, Lache «pentru prima oară în viaţa lui», constată cu regret că leg