Familia Capră, din satul Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, trăia de cinci ani de pe-o zi pe alta, fără un acoperiş deasupra capului, după ce casa le-a ars într-o iarnă. Ei işi pierduseră orice speranţă că vor mai putea construi o casă cu forţele proprii, pentru că mama este bolnavă, iar tatăl lucrează cu ziua. Nici familia Chiuşcoiu n-o ducea mai bine: casa lor din chirpici era inundată ori de câte ori ploua. La începutul lunii aprilie, o echipă de voluntari a Fundaţiei Soros România a început să le construiască case. Şi ei trebuiau să pună umărul la ridicarea locuinţelor, sub umbrela unui concept rar răspândit în România: arhitectura socială.
Marian Capră: Şi noi trebuie să ne schimbăm după casă
Familia Capră este formată din şapte suflete- părinţii, Marian şi Viorica, şi cei cinci copii. Cel mai mare are 11 ani, iar cel mai mic are numai trei ani. În iarna lui 2007, casa le-a ars într-un incendiu izbucnit de la nişte lumânări. În ultimii cinci ani, au trăit de pe-o zi pe alta. "Chiar în toiul iernii am luat foc. Primul lucru a fost să ies cu copiii în braţe, ne-am speriat", îşi aminteşte Marian Capră, în vârstă de 44 de ani.
Cei şapte membri ai familiei Capră trăiesc din alocaţia copiilor. "Nu am posibilitate. Muncesc, nu mi-e frică de muncă", explică Marian Capră, povestind că lucrează cu ziua, atunci când găseşte. În rest, "mai am o groapă de fier vechi în apropiere şi mai obţin şi eu 2-300 de mii pe zi, copiii îmi rup urechile, că le este foame", explică Marian. Soţia lui, Viorica, în vârstă de 32 de ani, nu lucrează, pentru că este bolnavă de diabet. "E la pat şi face patru injecţii pe zi cu insulină", ne povesteşte bărbatul, cu o voce tristă.
"Nu e de muncă, vreau de lucru, să fie şi copiii mei în rândul lumii, că pentru copii muncim", explică Marian. Totuşi, bărbatul din Dor Mărunt este mulţumit de casa pe care i-au construit-o voluntarii
