Si poc! Divina inspiratie lovi Curtea Constitutionala. Nici o fragila ratiune omeneasca nu poate pretinde ca a vizat, cu lumina ei, cele exact 40 de zile intinse pe covor dinaintea unei posibile si foarte probabile salvari. E chiar carantina veche de milenii, menita sa te tina departe de bolnavi si de patul lor, pe urma de ciumati si leprosi, apoi de oameni si animale care trebuie, prin trecerea timpului, sa arate ca sunt sanatosi, adica nu prezinta pericol pentru civilizatie.
Ideea de pericol copleseste in chestiunea carantinei. E limpede ca ea a fost declansata fiindca s-au manifestat simptome foarte alarmante. Cel mai teribil e, poate, cel al iresponsabilitatii absolute. Un ministru de Interne responsabil ne-ar fi avertizat: daca vreti cvorum la referendum, noi nu suntem in masura sa avansam cifre fiabile pentru ca stim ce se poate gasi in registrele noastre, deci intrebati-i pe altii. O Autoritate Electorala Permanenta ne-ar fi prevenit la randul ei: nu veniti la noi dupa cifre, noi n-am fost pana acum nici seriosi, nici autonomi, suntem niste capuse pe bani buni, uite ca ne facem bagajele, deci bateti la alta usa. In loc de asa ceva, Ministerul de Interne a pus pe masa o cifra aberanta, pentru ca apoi sa anunte ca n-o garanteaza, iar Autoritatea a inotat pe sub apa, ca sa scoata capul suspinand in final ca ea nu e sigura de nimic. Asemenea atitudini sunt grave, impardonabile. Cine le are nu intelege in ce post se afla si care e portanta lipsei sale de discernamant. Trebuie nu doar sa plece, ci sa si plateasca pentru primejdia in care a dus comunitatea cu orbirea sa.
Trecutul incarcat de vicii al administratiei nu-l crede nimeni gata de reparat in cateva zile, dar nu despre trecut e vorba. Important e chiar prezentul imediat, si deci de-a dreptul sensul carantinei. Slaba speranta insa de la realismul elitei politice: deschide instant gura o fosta m
