Dl Ică, care a sărit mulţumită unei legi speciale, din situaţia de copil de trupă — în cea de căpitan de cavalerie, a fost încadrat în această calitate în Regimentul de Cavalerie de Gardă, fost Regiment de Escortă Regală, fost Regiment de Jandarmi Călări...

Ieri la amiază a avut loc la cazarma acestui regiment încadrarea efectivă a noului căpitan. Comandantul regimentului, colonelul Elefterescu, a făcut "domnului preşedinte al Consiliului" o primire de împărat, a convocat toţi ofiţerii activi şi de rezervă pentru alai, a dat o masă şi a ţinut un discurs... Când militarii se dau pe latura platitudinii, nimeni nu-i întrece! A vorbit bineînţeles şi dl Ică. A început prin a declara că "ceea ce face mândria armatei este tăcerea", şi în consecinţă a dat drumul unui discurs kilometric. Omul acesta este bolnav: psihiatria cunoaşte bine aceste cazuri de logoree... N-am citit tot discursul, căci n-am motiv să mă pedepsesc, dar am spicuit aceste frumuseţi: "Mi-am spart sufletul (sic!) şi mi-am ros puterile", "ne-am întins sufletul şi sângele pe două războaie"; trebuie să recunosc însă că de data asta dl Ică n-a întrebuinţat cuvântul "catapeteasmă" — iar cuvântul "popas"

numai o dată. N-a lipsit totuşi să declare şi aici, că ofiţerii regimentului au fost elevii lui la Universitate — săracul, şi săracii!! Pe lângă aceste fleacuri, dl Ică a mai spus şi un lucru grav anume că generaţia lui (a lui şi a lui Elefterescu), a dus în spinare refacerea României şi datoria de a spăla dezonoarea generaţiilor precedente.

Iresponsabilii ăştia îşi închipuie că România a început cu ei, şi că înaintea lor n-a fost nimic!... Şi nu putem răspunde nimic acestor tâmpiţi, căci regimul de silnicie sub care trăim înăbuşe orice glas!...

Legea prin care s-au acordat grade foştilor cercetaşi din războiul trecut, după situaţiile civile ocupate în momentul promulgării l