Nu cred că mă înșelam prea tare considerând că ziua de 29 iulie 2012 ar putea să dureze câțiva ani…

Printre dovezile aduse în sprijinul ideii de lovitură de stat – dovezi puse la dispoziția conducerii Comisiei Europene – a fost menționată și încercarea guvernării USL de a restrânge atribuțiile Curții Constituționale.

De la cancelarul german la ambasadorul Statelor Unite în România și de la președintele Comisiei Europene la atâția alții, apărători internaționali ai firavului stat de drept românesc au luat foc.

După desfășurarea referendumului, ambasadorul Statelor Unite la București a recomandat ca nimeni să nu facă presiuni asupra CCR.

Ți-ai găsit!

A fost de ajuns ca judecătorii de la CCR să amâne decizia referitoare la validarea/invalidarea rezultatelor referendumului, pentru ca mari apărători de ieri ai statului de drept și ai independenței CCR să declare că este vorba de o “a doua etapă a loviturii de stat”.

Dl Vasile Blaga – diagnosticianul momentului - cere chiar “demisia de onoare a guvernului”, ca urmare a hotărârii CCR?!? Să te pretinzi, ieri, aprig apărător al independenței CCR, iar azi să-i pui sub semnul îndoielii capacitatea de a decide independent spune mai mult decât orice analiză ori pamflet despre dl Blaga.

Sunt sigur că până la apariția acestor rânduri, de la dna Angela Merkel la dl Mark Gitenstein și de la dl José Manuel Barroso la dna Viviane Reding, protestele transmise în legătură cu o asemenea gândire anti stat de drept vor fi curs torențial.

Dar dacă mă înșel?

Dl Blaga, șiret nevoie mare, nu acuză direct CCR. Domnia sa consideră Guvernul vinovat de decizia CCR. Cu alte cuvinte, se revine la ideea că atât de apărata CCR nu este deloc o instituție independentă iar judecătorii de acolo joacă după cum le cântă unul sau altul. Dacă dl Blaga are dreptate, întrebarea ar fi: cum poate fi apărată o ins