Sînt trei legi nescrise care cică trebuie respectate cu sfinţenie.
- Instituţiile sînt sfinte nimeni nu trebuie să le deranjeze.
Vedem asta din comportamentul CCR, care tot dă semnale de ameninţare politică, care semnalează “presiuni”. Presiunile însă sînt de multe ori percepute şi ca încercările normale, mediatice şi politice, de a obţine un avantaj din interpretarea unor texte ambigue. CCR îşi creează singură presiunea asta general publică prin ambiguitate. A existat un început de claritate la referendum unde un număr mare de români i-au spus preşedintelui să plece. Dar apoi ne-am întors din nou la jocuri şi joculeţe. Nu-şi asumă răspunderea unei opinii clare şi vor să nu fie deranjaţi.
Apropo, Comisia de la Veneţia nu vedea cum Barroso cere să le fie încălcate recomandările în ce priveşte referendumul (fără prag), dar vede doar că România e nedemocratică şi periculoasă pentru judecători.
- Pieţele nu iubesc nici un fel de ceartă
Isărescu a emis “gura bate fundul”. Dar axioma este cea emisă mai sus. Pieţele se neliniştesc cînd văd politicieni cum se ceartă. Economia României se cutremură nu pentru că nu mai produce mare lucru, ci pentru că fac politicienii şi cetăţenii zgomot. Trebuie să ne înţelegem cu toţii într-un soi de paradis hippie. Alte propuneri?
Frazele astea cu “pieţe nervoase” sînt chiar mai populiste decît ce vedem la unii politicieni. Linişte, linişte, iar linişte, singura politică. Toţi sîntem de acord că trebuie să ajungem la o concluzie, în acelaşi timp însă ne inducem unii altora o idee şi mai periculoasă: că orice formă de protest, de ceartă, de negociere în forţă este un atac la democraţie.
- România are probleme de democraţie
Este axioma dominatoare. Cine spune asta are puterea, fie că e Vestul, fie că e vreun tip de la putere care e şi antisistem. Vizita lui Gittenstein la MAI rămîne o incredibilă d
