Ana Maria Brânză s-a erijat prin atitudine într-un soi de lider al echipei feminine de spadă. Tot ea a fost cea care a vorbit, pentru prima oară de la durerosul eşec de sâmbătă, în numele grupului şi a explicat motivele care au dus la înfrângerea din faţa Coreei de Sud. ProSport a publicat ieri prima parte a interviului, iar astăzi vă oferă continuarea discuţiei cu vicecampioana olimpică de la Beijing.
Ana, până la urmă, cine-i vinovat de ratarea medaliei?
Singurele vinovate suntem noi, pentru că n-am putut gestiona această situaţie. Dar să ştiţi că nu ne-am crezut niciodată cu medaliile puse pe gât. Noi nici nu ştiam că suntem favorite la pariuri, ne mai explicau prietenii, dar ştiam, în schimb, că echipa Coreeei de Sud are o şansă mai mare decât cea scrisă pe foaie. Şi frustarea lui Shin de la individual, faptul că ea chiar a fost furată a înrâit şi mai mult întreaga echipă a lor. Nu vreau să dau vina pe ghinion, nu fac asta niciodată, a fost vorba doar de psihicul nostru... Am avut un psiholog la lot, am lucrat cu o doamnă, dar nu acum, în ultimul an. Noi am ales asta! Antrenorii au fost şi părinţi, şi fraţi, şi psihologi, iar în perioada junioratului erau şi medici. Ne cunoaştem foarte bine între noi şi ştim să ne scoatem una pe cealaltă. Căderea a fost aici. Cine a spus că e greu să ajungi sus, dar e şi mai greu să te menţii a avut perfectă dreptate.
Şi...
La un moment dat ştiam că n-o să putem rămâne acolo veşnic, dar Olimpiada e cel mai prost moment pe care ni l-am ales să cădem de sus. Alt regret e că SUA a ajuns în vârf. E o performaţă de nedescris, nu-mi imaginez nici acum cum au putut să învingă Italia, apoi, pentru locul trei, să treacă de Rusia, Ne-am întâlnit cu rusoaicele prin satul olimpic şi erau mult mai umflate de plâns decât noi. Nu le venea să creadă! Echipa Americii de sâmbătă mi-a adus aminte de echip
