Una dintre lozincile anti-iliesciene din perioada de glorie a numitului spunea cam asa: "Cine-a stat cinci ani la rusi/ Nu poate gandi ca Bush".
Zicerea voia sa sanctioneze relatia nici macar prea oculta dintre noul carmaci al romanilor de dupa caderea lui Ceausescu si mareata fosta Uniune Sovietica, unde personajul s-a scolit si s-a pregatit pentru munca si viata. Si s-a pregatit atat de bine, incat i-a reusit si miscarea din Decembrie 1989, botezata atunci, doar partial justificat, Revolutie.
Daca aceasta sorginte sovietica a miscarii care a dus la detronarea dictatorului de trista amintire n-a fost atunci evidenta, lucrurile s-au mai elucidat pe parcurs si astazi nu mai este aproape niciun secret ca pucistii de atunci au fost incurajati, ajutati si indrumati de reprezentantii Maicii Rusia. Nu-i vorba, ca atunci orice ni se parea de preferat in raport cu starea de lucruri existenta.
Doar suspiciunile si resentimentele milenare ale poporului roman fata de marele imperiu de la Rasarit au facut ca in cele din urma directia pe care a luat-o Romania sa fie alta decat cea pe care au intentionat-o pucistii din acea vreme. Ca sa fim corecti, chiar o parte dintre cei care au reprezentat mostenirea fesenismului pro-sovietic au schimbat tabara imbratisand cauza pro-europeana.
Si, astfel, Romania a devenit tara membra a NATO si apoi a Uniunii Europene. Adica o performanta care ne-a umplut inimile de mandrie si de sentimentul unei demnitati regasite.
Ce se intampla insa acum? Vedem ca turbulentele de pe scena politicii autohtone, generate in principal de obstinatia USL de a-l debarca inainte de vreme de la carma statului pe presedintele ales, Traian Basescu, pun in discutie statutul atat de ravnit si atat de greu dobandit al Romaniei, de tara cu vocatie europeana.
Simptomele sunt multe si suficient de alarm