Îl văd destul de montat, în aceste zile, pe dl. primar Aurel Simionescu. Altfel spus, s-a făcut al dracului, după ce timp de patru ani, adică în primul mandat, era moale ca perna din pene de gâscă.

Dacă am înţeles eu bine, primarul Simionescu a găsit soluţia minune pentru a recupera datoriile pe care unii brăileni le au la bugetul local: va condiţiona eliberarea unor acte de la primărie. Adică, ăia care înregistrează debite restante la bugetul local (amenzi neplătite, impozite neachitate, etc) nu vor mai primi actele de care au nevoie de la primărie.

Da, emoţional, o astfel de măsură sună bine, mai ales în ochii cetăţenilor cu dările plătite la zi. Căci ăla care s-a scobit în buzunar pentru a fi cetăţean model, cum se zice, normal că va fi de acord cu absolut orice măsură de constrângere pentru ca şi vecinul său să îşi achite datoriile la primărie. Problema este că acum nu mai suntem înainte de 1989, ca să decidă un singur om, de capul lui, cum trebuie să funcţionize sistemul, ce e mai bine pentru oamenii muncii şi cum anume trebuie reeducate elementele negative, care nu fac cinste societăţii. Eu îl cred pe cuvânt pe dl. Simionescu că a rămas blocat între două lumi, că pe de o parte tânjeşte după Epoca de Aur, dar, pe de altă parte, trebuie să se adapteze şi vremurilor noi, căci, la urma-urmei, el a fost (re)ales primar în 2012, nu în 1987.

Personal, nu sunt de acord cu măsurile propuse de Aurel Simionescu. Nu, nu am datorii la primărie, sunt la zi cu taxele şi impozitele, deci nu fac lobby rău-platnicilor. Dar consider că dacă primăria are de recuperat nişte bani de la nea Vasile (că tot e la modă acest nume, de când cu ideea tâmpită a mini-recensământului), atunci să îl acţioneze în judecată pe respectivul, să îi pună penalităţi şi să aştepte să se facă dreptate. Nu să interzică oamenilor dreptul de a revendica acte de la primă