Repartitia pe sporturi a medaliilor obtinute de sportivii romani la Londra arata clar la ce federatii se munceste pentru performanta si la care se doarme in birouri, asteptand succesul din cer. Oricum am intoarce-o, Jocurile Olimpice de la Londra s-au incheiat pentru noi. Bilantul? Depinde din ce punct de vedere il privim. Parca il auzim pe presedintele rugbist al COSR, Octavian Moraru: "Pai, din punct de vedere al medaliilor, suntem in progres: in China am luat opt medalii, acum am castigat noua, suntem in progres". Da, numai ca la Beijing dintre acelea opt, patru au fost de aur, iar acum am adus numai doua titluri olimpice. Ceea ce inseamna ca este jale cu sportul romanesc. Hai sa zicem ca ar mai fi iesit vreo medalie-doua in plus. Ca sabrerii lui Covaliu nu s-ar fi taiat in finala cu coreenii. Ca Ponor ar fi castigat solul sau poate ca macar o spadasina ar fi reusit sa agate medalia de gat. Nu schimba cu nimic datele problemei. E clar, bilantul romanesc poate fi interpretat in fel si chip, dar tot jale e in sportul de pe la noi, oricum ai intoarce-o. Unul sau doua fapte pozitive tot se gasesc. Mai intai, uitandu-ne pe clasamentul pe medalii, pe la tari din zona noastra, observam ca Polonia, Cehia si Bulgaria (mareata Bulgarie, care radea altadata totul pe la lupte si haltere, acum are un biet argint si un biet bronz) sunt sub noi. Dar ne intereseaza pe noi Cehia si Bulgaria, de ce nu ne uitam la Ungaria, care are noua titluri? In al doilea rand, observam in bilantul nostru o mai mare dispersie pe discipline. Momentul de referinta, Sydney 2000: 26 de medalii, dintre care 11 de aur, locul III pe natiuni. Cea mai prestigioasa participare olimpica romaneasca, daca excludem (asa cum bunul simt o cere!) Moscova 1980 si Los Angeles 1984, Jocurile Olimpice ciuntite. Din emisfera australa s-a adus medalii in 11 discipline, chiar daca grosul a venit din canotaj si gimnastic