Din 1948, România avusese o presă cenuşie, ternă, urâtă grafic, marcată de limba de lemn, de lozinci inepte şi de o agresivitate necioplită; "proletară". Au mai apărut până în 1953 câteva din cotidianele de tiraj şi de tradiţie - "Universul", "Adevărul", însă erau de nerecunoscut. Apoi n-au mai existat decât trei ziare centrale: "Scânteia", "România liberă", "Scânteia tineretului", trase fiecare în patru pagini plumburii.
Li se adauga un ziar de seara: "Informatia Bucurestiului", cu mai putina ideologie si mai multe stiri utilitare si de interes public. De la mijlocul anilor '50 aparea cotidianul "Munca", care nu era decat localizarea ziarului sovietic "Trud", tot asa cum "Gazeta literara" - din 1954 - nu era decat o "Literaturnaia gazeta" romaneasca. La fel si "Muncitorul sanitar" ori "Gazeta invatamantului", saptamanalele unor categorii profesionale.
Radio Romania se transformase in Radio Bucuresti si avea pana in 1960 un singur program pe unde lungi si medii. Aparatele de radio vandute in magazine nu erau dotate si cu frecvente scurte, pentru ca lumea sa nu poata asculta "Vocea Americii", "Europa libera" - "ziarul vorbit al romanilor de pretutindeni", cum se intitula pana in 1963, BBC-ul, sau scurtele programe radiofonice in limba romana difuzate la Paris, Atena sau Vatican. Radio Bucuresti isi incheia programul, inceput la 5 dimineata, la miezul noptii. A aparut apoi si un Bucuresti 2, emitand din zori pana la pranz, emisiunile acestuia prelungindu-se apoi gradat cate doua ore in plus.
Din 1957 exista Televiziunea Romana, mai intai cu programe experimentale, iar apoi regulate. Televiziunea se infiintase in Romania la numai doi ani dupa aceea din Italia. Fata de presa meschina, anosta, marcata de o demagogie ridicola sau agresiva, Televiziunea, desi in alb-negru, a adus in Romania o unda de varietate si destindere. In 1959, cand s-au aniver
