Valdes - oleeee, Pique - oleeee, Alves - oleeee, Xavi - oleeee, Fabregas - oleeee, Sanchez - oleee şi numărul 10, Leooo Messiiiii - oleeeeeee. Crainicul a strigat prezenţa numelor de pe afiş , iar spectatorii au înroşit podul palmelor şi au armat pixelii în disperare spre siluetele galbene de pe teren. La fiecare fotogramă din tiki-taka, tribuna a clocotit precum Vulcanii Noroioşi. Pitici costumaţi în bleu-grana au păzit uşile rotative de la hotel, ascunşi sub umbrele şi cu aceleaşi aparate ţinute cu zoom-ul întins cât gâtul girafei ore întregi pentru o poză cu cei care a doua zi vor primi un "oleee" din partea lor. Paginile de dictando au încasat doar stropi de ploaie, nu şi iscălituri. Din autocarul ăla pe care scria Normandia, extratereştrii s-au debarcat în Radisson mai repede ca forţele aliate în '44.

Nimeni nu a prins vreun cadru nemişcat, nimeni nu a luat vreun autograf ce l-ar putea face vedetă la bloc, în clasă sau la serviciu. Şi a trecut şi prima repriză, spre tunel s-au întins palmele puse pe plită, dar extratereştrii nu dau "cuba"! Pe stadion se aplaudă din ce în ce mai alert, ca la atletism, şi finalul se aparge cu un "ole" cu mulţi de "e". L-au schimbat pe Messi, iar palmele dor ca la friptea. Lui Leo nici acum nu-i curge sânge din nas. E 2-0, arbitrul fluieră de trei ori şi s-a terminat, un ultim ropot, de data asta în picioare, dar pentru cine? Nici nu s-a spart ecoul subţire din plămânii lui Balaj că extratereştrii s-au teleportat... la vestiare. Mai sunt detectaţi doar pe cubul din tavanul stadionului. Dinamoviştii s-au strâns la centru şi îi aplaudă pe cei care au aplaudat! Messi părăseşte stadionul pe altă uşă. Uite că nu ne-au dat mai mult de cinci, dar nici Shakira nu a venit, iar iarba măsurată cu rigla a ars. Umflate de ploaie în aşteptarea lui Messi, paginile de dictando s-au umplut cu semnături de la Ţucudean şi, de mâine, extrate