Suntem cetăţenii unui stat paralizat. Toată lumea stă şi aşteaptă să vadă flamura albă, care nu trebuie neapărat să simbolizeze începutul unei armonii depline între Putere şi Opoziţie, între Putere şi Preşedinte, dar măcar să marcheze deschiderea faţă de începutul unei relaţii de respect. Respect reciproc. Respect faţă de instituţiile statului, respect faţă de lege şi, nu în ultimul rând, respect faţă de cetăţean. Mai grav decât inexistenţa intenţiei este faptul că însăşi Puterea face tot ce-I stă în putinţă să menţină această stare de fapt.
Vârfurile sale nu pot accepta ideea că au eşuat la referendumul din 29 iulie. Într-un joc ale cărui reguli au fost stabilite – într-un final şi doar după polemici vii şi avertismente dinspre U.E. şi C.E. – respectând legea, nu forţând-o, nu interpretând-o, nu încălcând-o, aşa cum au dorit de altfel iniţiatorii jocului şi aşa cum încă se zbat să găsească o cale să o facă. Că nu se mai numeşte mini-recensământ, ci reactualizare a listelor electorale permanente, la care autorităţile locale sunt obligate în baza unui memorandum guvernamental, ideea şi scopul sunt aceleaşi. Cu această acţiune nu numai că se prelungeşte blocajul politic şi economic, dar este forţată, din nou, legea. Indicii? Nu numai fel de fel de încercări ale Puterii – al căror insucces, cauzat de epuizarea contra-argumentelor aduse argumentelor privind ilegalitatea, este scuzat prin invocatul “boicot” –, ci şi decizii şi declaraţii ale unor oameni ai Puterii. Care refuză să fie părtaşi la acţiuni ce le periclitează libertatea. De exemplu:
1.Demisia ministrului de Interne, Ioan Rus, şi a ministrului Administraţiei, Victor Paul Dobre. “Nu pot accepta ca M.A.I. să fie părtaş la ceva ce nu înseamnă lege, respectarea legii în România”, aducea Ioan Rus argumentul pentru decizia luată.
2.Precizarea venită din partea Curţii Constituţion
