Si eu si multi altii am criticat CCR ca n-a decis soarta referendumului pe 1-2 august, sau macar pe 14 august. Pe baza cifrelor furnizate de BEC si AEP si sustinute pana in ultima clipa, prin demisie, de ministrul Ioan Rus. Critica e valabila in continuare.

Discutiile aprinse produse in spatiul public, asupra corectitudinii si actualizarii  listelor, pana la 10 iulie, apare ca o circumstanta atenuanta in favoarea CCR, in sensul ca decizia acesteia ar fi trebuit intemeiata pe date absolut corecte, pentru a nu starni ulterior controverse si discutii inutile.

Comunicatul de ieri al CCR, suficient de eliptic, aduce insa si cateva clarificari importante, pe care e bine sa le comentam pentru a le limpezi.

Erata adaugata la Comunicatul CCR din 2 august, si publicata in Monitorul Oficial, s-a facut in mod regulamentar, dupa ce presedintele CCR a obtinut acordul a inca cinci judecatori, si sub semnatura judecatorului raportor Mircea Stefan Minea. Deci cu majoritatea a sase judecatori.

„Judecătorul–raportor, sub îndrumarea căruia s-a redactat hotărârea, a procedat cu acordul majorităţii judecătorilor Curţii la completarea

considerentelor acesteia, precizând că, pentru stabilirea numărului total de cetăţeni români care trebuiau să îşi exprime opţiunea, <

dispoziţiile legale ale art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României şi ale art.17 din Legea nr.3/2000 privind

organizarea şi desfăşurarea referendumului>>”.”

In acest context, iesire publica a unor judecatori, printre care decanul Facultatii de Drept, Tudorel Toader, care reclamau ilegalitatea demersului legat de erata, a fost nu numai inoportuna, dar incalca si legea 47/1992  care spune:

Art.64. – Judecătorii Curţii Constituţionale sunt obligaţi:

b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia