Neinventariat şi cu timbre false declarate autentice, tezaurul filatelic naţional poate fi vândut la liber atât timp cât se afă în custodia unei companii comerciale - Poşta Română.
Iniţiatorii proiectului de lege care reglementează transferarea colecţiei de timbre la BNR, zece deputaţi PSD, unul de la PNL şi un independent, susţin că tezaurul ar putea fi deturnat dacă va mai rămâne în patrimoniul Poştei Române. Ultimul raport public al Curţii de Conturi întăreşte aceste temeri. De altfel, Poşta Română a negat vehement că mărcile poştale din tezaur ar aparţine domeniului public al statului.
Regimul juridic al proprietăţii asupra tezaurului de timbre nu a fost clarificat nici până în prezent. Cine este îndreptăţit să preia mărcile poştale? Care este valoarea reală a tezaurului filatelic? Când vor fi trecute în patrimoniul naţional timbrele care formează tezaurul? Sunt întrebări la care, din păcate, nici iniţiatorii proiectului de lege nu au găsit răspunsuri. Proiectul a trecut deja de Senat şi urmează să fie supus dezbaterii în Camera Deputaţilor, care este for decizional.
Iliescu a anulat titlul de tezaur
Poşta Română deţine, în prezent, una dintre cele mai mari colecţii de timbre din lume. Colecţia este formată din peste 15 milioane de mărci poştale româneşti şi străine, precum şi alte piese filatelice importante - machete originale, matriţele cu care s-au imprimat timbrele româneşti (inclusiv clişeele mărcilor „Cap de bour"), eseuri şi probe de tipar. Istoria tezaurului filatelic este una zbuciumată.
Iniţial, partea cea mai valoroasă din tezaur, veche de 100-150 de ani, s-a aflat în patrimoniul Fabricii de Timbre, subordonată Ministerului Finanţelor. În 1917, în timpul Primului Război Mondial, Bucureştiul a fost ocupat de nemţi, iar salariaţii fabricii au îngropat timbrele în curte, pentru a nu cădea în mâinile trupe
