Una dintre cele mai temerare expediţii militare din istoria Transilvaniei s-a soldat cu o răsturnare profundă a echilibrului de forţe din Europa de Est, ca urmare a eşecului militar al ardelenilor. Este vorba de încercarea principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi al II-lea, de a deveni rege al Poloniei. Eşecul său a modificat profund echilibrul de forţe din Europa de Est. În primul rând, Imperiul Otoman şi-a adâncit dominaţia asupra Transilvaniei, Moldovei şi Valahiei. Transilvania a pierdut, în favoarea Porţii Otomane, Banatul de Lugoj - Caransebeş, care a fost alipit Paşalâcului de Timişoara. Aliatul lui Gheorghe Rakoczi al II-lea, hatmanul cazacilor, Bogdan Hmelniţki, a pierdut o mare parte a vechilor drepturi ale Siciului Zaporojean. Ucraina, pe care Bogdan Hmelniţki dorea să o conducă în calitate de autocrator, deci de suveran, a intrat sub pulpana Rusiei. Sub pretextul restabilirii vechii unităţi a Rusiei kievene, Rusia a anulat, treptat, autonomia Ucrainei, iar cazacii şi-au pierdut drepturile de care se bucuraseră atunci când erau supuşii Poloniei. Ruşii au ajuns să stăpânească teritoriile de până la Nipru şi au început să conteze tot mai mult în relaţiile internaţionale din Europa de Est. La rândul său, ca urmare a înfrângerii din Polonia, Gheorghe Rakoczi al II-lea a fost detronat de Dieta Transilvaniei, la cererea Imperiului Otoman. El a înălţat steagul revoltei, s-a luptat cu turcii şi a murit ca urmare a rănilor suferite în bătălia de la Gilău, în 1660.
Legături periculoase
Gheorghe Rakoczi al II-lea a fost proclamat drept principe al Transilvaniei încă din timpul vieţii tatălui său, principele Gheorghe Rakoczi I, în 1642. În anul 1643, el s-a căsătorit cu una dintre rudele fostului rege al Poloniei, Ştefan Bathory. Este vorba de prinţesa Sofia Bathory de Şimleu. În calitate de soţ al descendentei fostului rege al Poloniei, el a emis