Cât a fost PDL, prin Emil Boc, la putere, adică a avut guvernarea pe mână, era o înghesuială la PDL Brăila de ziceai că se dă elixirul tinereţii gratis. Toată lumea venea să ceară câte ceva, să spere că va prinde o funcţie, un mic ajutor acolo, nu contează că era în bani sau în produse. Cetăţenii veneau cu inima deschisă ca să se căpătuiască. Evident, de ghiftuit s-au ghiftuit tot cei care aveau burţile pline, că doar nu v-aţi imaginat că un flămând o să ajungă să fie primit la masă de grangurii pedelişti din Brăila. Uite-aşa s-a lipit de o şaorma cu de toate şi nen-tu Viorel Balcan, de la PSD, care nici bine nu a aterizat în partid că a şi obţinut funcţia de şef la organizaţia municipală. Asta deşi nu lipise nici măcar un afiş şi nici nu fusese la pupat babe din mediul rural, în campania electorală din 2008. Constantin Dumitriu, care şi-a încercat o perioadă norocul la Galaţi, tot în partidul portocaliu, a scormonit în CV-ul său propriu şi personal şi a descoperit la 40 de ani că e născut la Brăila, adică e brăilean, bre. Şi uite-aşa a ajuns şi Dumitriu mare şef de filială judeţeană a PDL Brăila.
În sfârşit, e treaba pedeliştilor (de la Brăila şi din Bucureşti) cum au gestionat activitatea acestui partid. Personal, mă doare în cot şi de Dumitriu, şi de Balcan, şi de PDL. Nu are rost să îi mai fugăresc şi eu acum, căci i-a bumbăcit destul electoratul, bieţii de ei (pedeliştii, adică) înregistrând un scor electoral mare cât puţa de furnică.
Problema este că de ceva vreme (să fie 4-5 săptămâni, deci înainte de referendum), la PDL Brăila e părăseală. Sau cel puţin asta este impresia pe care o lasă opiniei publice partidul portocaliu, la Brăila. Zici că Dumitriu şi gaşca lui s-au retras în munţi, iar de acolo, ca nişte adevăraţi haiduci ce sunt, pregătesc în linişte deplină atacul final. Dar abia acum mi-am dat seama că e mult spus "gaşca lui D