Marţi 19 mai.

Buletinul de ieri ca şi cele din zilele trecute, de pe frontul rusesc — deşi înregistrează numai succese germane — mă neliniştesc (cu tot optimismul Mareşalului Antonescu, pe care mi l-au confirmat mai mulţi) şi mă fac să retrăiesc ceasuri de opresiune sufletească, ca anul trecut, în primele luni ale campaniei.

Deşi au suferit cele mai formidabile înfrângeri din istorie, deşi s-au uzat apoi toată iarna în atacuri pe atât de istovitoare pe cât de inutile, deşi au pierdut oameni şi material cât zece armate — ruşii au reînceput acum războiul cu o vigoare şi cu o bogăţie de material ca şi cum nimic n-ar fi trecut peste ei... O asemenea masă de forţe, un asemenea rezervor viu de arme, de muniţii, de oameni, nu s-a mai văzut! Nu numai că nu se intră în ei nici anul acesta ca în unt, nu numai că nu sunt prăbuşiţi cum au crezut-o cu toţii în decembrie trecut — dar deocamdată ei au luat iniţiativa ofensivei de primăvară, nu nemţii. Că această ofensivă e pretutindeni respinsă, că pe alocuri forţele sovietice sunt refulate, nu încape îndoială. Dar succesele germanilor sunt negative, sunt succese de apărare, sau de recucerire de poziţii. De o pătrundere serioasă în dispozitivul rusesc nu se poate vorbi încă... Să sperăm că va sosi şi ziua iniţiativei germane, dar de pe acum se arată că luptele vor fi foarte grele şi anevoioasă înaintarea... Va trebui să mai aşteptăm mult, şi să sângerăm, până să vedem colosul abătut, dacă-l vom vedea abătut...

Buletinele germane de ieri ne-au adus ştiri mai amănunţite, şi ne-am putut da în fine seamă de ce s-a întâmplat în regiunea Harkov. La Harkov n-a fost un simplu atac bolşevic de surprindere sau de hărţuială; a fost o adevărată ofensivă strategică, bine organizată de Timoşenko şi menită să spargă întâi frontul, apoi să-l întoarcă pe la sud şi să cadă în spatele forţelor germane spre a libera Kiev-ul