Considerat cel mai important muzician român pentru întreaga activitate şi pentru darurile deosebite de compozitor, violonist, pianist şi dirijor, George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în micul sat Liveni-Vîrnav, judeţul Botoşani, în familia arendaşului Costache Enescu.

Extraordinara sa înclinaţie pentru muzică a fost observată încă din copilărie când, sub îndrumarea părinţilor şi a vestitului lăutar Nicolae Chioru, a început să cânte la vioară, pe când avea 4 ani. Un an mai târziu, avea să apară în primul său concert şi să-şi înceapă studiile de compoziţie, sub îndrumarea lui Eduard Caudella, scrie Rador. Între 1888-1894 George Enescu a studiat la Conservatorul din Viena unde concertele sale entuziasmau presa şi publicul. Au urmat studiile la Conservatorul din Paris, încheiate în 1899 când s-a întors în ţară. Minunatele sale recitaluri de vioară au atras atenţia reginei Elisabeta a României care l-a invitat deseori la Castelul Peleş de la Sinaia.

Debutul de compozitor l-a avut la 6 februarie 1898, în cadrul Concertelor Colonne din Paris, cu Suita simfonică „Poema Română”. Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cele două Rapsodii Române, Suita Nr. 1 pentru orchestră şi prima sa Simfonie.

În anii premergători primului război mondial, activitatea sa muzicală s-a desfăşurat mai ales la Bucureşti şi la Paris. Apoi, în 1915, a avut loc prima ediţie a concursului de compoziţie „George Enescu” în cadrul căreia George Enescu a oferit premii câştigătorilor din veniturile proprii.

În perioada interbelică şi-a continuat activitatea artistică în România şi în Franţa. A făcut mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) şi New York (1938).

Al doilea război mondial l-a aflat pe compozitor în Bucureşti unde a avut o activitate dirijorală bogată, încurajând crea