Se povesteste ca un tată şi fiul său săpau o fântană. Pentru a coordona lucrul, fiul a coborât în partea de jos a puțului comunicand cu tatăl sau care se afla la suprafată. Deodată părţile laterale au cedat si structura s-a prăbusit peste baiat, acoperindu-l cu lemne şi pămant. Tatăl, după un moment de agonie, îsi făcu gura pâlnie si strigă din toata puterea, “Fiul meu, eşti în viaţă? Mai e cineva jos acolo?” “Nu, domnule, “a fost răspunsul slab care străbatea din adânc. Insă acest răspuns firav, a fost dovada vieţii pe care tatăl dorea s-o audă.
Analistul Ion Cristoiu se întreba aseară unde este opoziția, adică structura care ar fi trebuit să reziste și să fie pe baricade pentru a contra “revoluția borfasilor”, așa cum a numit-o Dan Tapalagă. Atunci când structurile statului de drept sunt asediate și se prăbușesc peste cei care le stau în cale, cred că orice semnal, fie el și firav ne va ajuta să identificăm dovada vieții și ne va oferi certitudinea că trebuie să continuăm această bătălie indiferent cât de mult ne va costa salvarea tinerei democrații românești.
Nimeni nu poate da asigurarea că aceasta criza se va încheia odată cu îndelung-așteptata decizie a Curții Constituționale programată pentru 21 august. Arsenalul folosit de USL pentru asuprirea și subjugarea națiunii române, va continua să facă victime mulți ani de-acum încolo.
Abilitatea primului ministru de a sfida adevărul, combinată cu o personalitate puternică și o retorică în stare să sfideze orice dialog pertinent este de departe cel mai nociv element care a otrăvit societatea. Nu știu cât de mult își dorește Victor Ponta să-și reface lucrarea de doctorat plagiată, însă am certitudinea că fără nici-un efort ar putea obține un doctorat “summa cum laude” în minciună.
Cât despre emanațiile interimarului cocoțat la tribuna Cotroceniului, consider că nu mai sunt vrednice
